JURNAL DE MĂMICĂ – Diversificarea. Începuturi

Dacă străbaţi net-ul în lung şi-n lat căutând o schemă clară a diversificării alimentaţiei la bebeluş, nu te alegi decât cu dureri de cap. Cu medicii, aceeaşi treabă – „câte bordeie, atâtea obiceie” (corect – „obiceiuri”, dar paremiologia permite 🙂 ). Lăsând gluma deoparte, trebuie să mărturisesc că am simţit un stres imens în urma cu aproape  o lună – mai precis, înainte de Crăciun, când bebe avea 4 luni şi jumătate – când am decis că este momentul ca David să facă un pas important înainte şi să mănânce şi altceva decât lapte. Spun că am decis pentru că  din punct de vedere al pediatrului era cam devreme –  trebuia să aştept până la 5 luni – iar din punctul de vedere al medicului de familie era cam târziu – puteam să încep chiar de la 3 luni jumate, 4 luni, iar acum sa fi ajuns deja la brânzica de vaci. Mi-am dat seama că unul urma şcoala americană (pediatrul), iar celălalt şcoala veche, românească. Aşa că am cam facut după capul meu.

Sucul de fructe

Am început cu sucul de măr şi morcov. GREŞIT! ar sări mulţi. Lui David i-a plăcut. În prima zi i-am dat o linguriţă de astfel de suc (de fapt, mai mult un piure, pentru că pulpa i-a dat o astfel de consistenţă). A doua zi i-am crescut cantitatea la trei linguriţe – scaunul era normal, nu îl durea burta şi nici senzaţie de vomă nu avea şi, mai mult decât atât, părea să îi placă la nebunie.  După a patra zi mânca deja 50 de ml de suc de măr şi morcov. Am ţinut-o aşa cam o săptămână. Mărul nu îl curăţam de coajă când îl puneam la storcător, iar morcov nu îi dădeam mai mult de jumătate, pentru că strânge la stomac, iar David face parte din categoria celor cu un tranzit intestinal mai leneş. Acesta este şi motivul pentru care scaunul lui era la început de o consitenţă mai dură şi ieşea anevoios. De aceea am decis că un sfert de pară în suc nu o fi foc. Şi n-a fost. Bebe mesteca de parcă s-a născut făcând asta. Para i-a normalizat scaunul şi nu i-a dat dureri de burtă.

Ca să nu se plictisească de gust, variez meniul adăugând într-o zi mai mult măr, în alta mai mult morcov, în alta doar măr şi pară (şi uite că se pot amesteca şi merele cu perele :)). Cantitatea pe care o consumă acum, la 5 luni şi 10 zile este de 100-120 ml de suc /piure de fructe. Pentru că se sătura după o astfel de masă, care avea loc cel târziu la ora 11.00, nu i-am mai dat şi supliment de lapte.

Supa de legume

Următorul pas pe care l-am făcut, mai uşor şi mai rapid – adică nu am mai aplicat regula celor 4 zile de aşteptare – supa
de legume. Ştiam că la morcov nu este alergic, aşa că singura problemă ar fi fost albitura – păstârnacul, pătrunjelul, ţelina (pe aceasta din urmă o pun în supă în cantităţi foarte mici, 2 cubuleţe, pentru că ştiu despre ea că este gastroiritantă). Ca şi sucul de fructe, şi supa este mai mult piure. Îi fac o cantitate pentru 2 zile din

–          Un morcov potrivit ca mărime

–          2 cuburi de ţelină

–          O rădăcină de păstârnac

–          O rădăcină de pătrunjel

–          Câteva frunze de pătrunjel

Atât din păstârnac, cât şi din  pătrunjel, încerc să scot, pe cât posibil, partea lemnoasă, care nu fierbe aşa cum trebuie.

Pe toate le fierb într-o crăticioară cu capac, fără a adăuga apă, timp de o oră şi trei sferturi. Împart conţinutul în două – o parte pe care o pasez foarte bine cu furculiţa (nu vreau să folosesc blenderul pentru că nu vreau ca bebe să mănânce pastă de orice) o primeşte în acea zi, la masa de la ora 14.00, iar restul răcesc rapid şi pun la frigider. Supa de legume este predispusă la acrire rapidă.

Chiar am observat că îşi schimbă gustul de la o zi la alta şi, de aceea, de 4 zile, îi fac supă în fiecare dimineaţă. Îi place mai mult proaspătă.

–          NU adaug niciun pic de sare. Aportul timpuriu de sare măreşte riscul de boli cardiace. În plus, m-am gândit că îl va priva pe bebe de a simţi adevăratul gust al alimentelor.

–          NU adaug niciun pic de ulei, fie el de măsline sau altfel. Aportul de grăsimi din laptele formulă este suficient.

Spanacul

Aşadar, după o săptămână de supă de legume, m-am gândit la „îmbunătăţiri”. Dacă nu îţi trece prin cap ce ai putea face şi nici nu ai prea mulţi sfătuitori, te poţi inspira de pe rafturile magazinelor unde sunt expuse borcănaşele cu alimente pentru copii. Nu pot să spun că sunt întru totul de acord cu ce este acolo, dar de inspiraţie sunt bune (nu le ştiu gustul, dar am vazut că au un termen de valabilitate foarte mare – până în 2016). Aşa că într-o zi am făcut supă în care am pus 2 cubuleţe de spanac congelat (de la hipermarket). David a mâncat, dar nu cu aceeaşi plăcere ca până acum. Îl înţeleg. Nici eu nu am mâncat spanac decât după vârsta de 25 de ani. Aşa că nu am insistat.

Cărniţa de pui

După două zile am trecut la cărniţa de pui. Aici altă dilemă: de care? Pentru că nu am reuşit să punem mâna pe orătania din ogradă (nu avem de la cine), trebuia să fac o alegere înţeleaptă şi să cumpăr puiul cu cei mai puţini hormoni. Aşa că am întrebat pe alţi părinţi: unii militau pentru Transavia, alţii recomandau călduros Coco Rico, de la Avicola Buzău. Pe pungă scria că este pui crescut fără hormoni şi alţi agenţi de „afânare”. Nu am crezut – preţul prea mic te face să te îndoieşti – dar am cumpărat. Carne fragedă, fierbe repede – o fierb separat de legum, aproximativ o oră şi jumătate, şi arunc zeama – , se pasează uşor. La o masă nu îi dau copilului mai mult de o linguriţă de carne de pui, pe care o amestec cu restul supei. Îi place, însă nu îi dau cărniţă la fiecare masă, ci doar de 3 ori pe săptămână. Consider că este suficient câte proteine primeşte deocamdată. În ceea ce priveşte cantitatea, o voi creşte la 2 linguriţe de carne la o masă după vârsta de 6 luni. Până atunci ne oprim. Ce am introdus acum este suficient.

NB. Am observat la mâncarea preparată şi comercializată că se merge mult pe carnea de viţel. Eu aş evita-o, pentru că se ştie că şi pentru adulţi carnea de viţel este „grea”, adică adună multe toxine. De preferat este carnea de pui sau de curcan.

Este adevărat că nu a mai luat în greutate aşa cum făcea până acum, dar faptul că nu a slăbit consider că este un lucru bun. De săptămâna aceasta am început să-i dau lapte la o oră după masa de suc de fructe şi de supă, dar nu mănâncă mai mult de 50-70 ml. Pentru aportul caloric îi mai dau seara cereale pentru bebeluşii de 4 luni, de la Hipp, cereale pe care uneori le mănâncă din biberul cu tetina L, alteori cu linguriţa, din castron. Deşi scrie pe ambalaj că nu au adaos de zahăr, mi-e greu să cred. Am gustat şi sunt duuuulci.

Iată cum decurge la noi o zi din punct de vedere alimentar:

Ora 10.00 – sucul de mere

Ora 11.00-11.30 – lapte formulă

Ora 13.30 – 14.00 – supa de legume

  • Dacă a mâncat puţină supă, după o oră şi jumătate îi mai dau lapte

Ora 17.30 – 18.00 – lapte

Ora 22.30 – lapte (o dată la două zile îi pun în lapte şi trei linguri de cereale. Lingura de dozaj de la laptele praf este echivalentul unei linguri de ciorbă. Trei linguri de cereale sunt suficiente pentru vârsta lui).

Ora 02.00 – lapte

Ora 06.00 – lapte

  • Bebe nu sare peste mesele de noapte, adică nu ia acea pauză de şase ore de noapte şi pot spune că mănâncă binişor – 180-200 ml de lapte.
  • Este indicat ca aportul de lapte să fie în jurul cantităţii de 500 de ml. Noi ne-am încadrat.

Până la următoarea filă de jurnal, vă doresc numai bine, un An Nou bun, iar mie şi altor mămici aflate în situaţia mea, ne dorim o schemă clară a diversificării alimentaţiei la bebeluş.  🙂

 Alte file de jurnal:

 

Distribuie articolul

BestKids.ro

Comenteză pe Facebook

Postează un comentariu