JURNAL DE MĂMICĂ – Primul concediu
Am fost plecaţi cu bebe pentru zece zile la părinţi, la Constanţa. Prima mare deplasare, prima vizită oficială a băieţelului nostru. Nu ştiu dacă pot spune că a fost o reuşită, dar parcă nu aş numi-o nici eşec. Cred însă că ne-am cam grăbit sau nu am ştiut la ce să ne aşteptăm.
Drumul, cei 200 de km, a fost un vis, pentru că băieţelul a dormit tot timpul în scaunul de maşină, unde l-am ancorat bine cu riscul ca lui să nu-i convină şi să plângă – nu îmi iese din cap accidentul provocat de Şerban Huidu şi îmi dau seama că, dacă nu ar fi fost în scaunul de maşină, purtând centurile de siguranţă, copiii lui ar fi scăpat aşa uşor din coliziune. Am plecat de acasa în jurul orei 14.00, după ce bebe s-a trezit şi a mâncat. Astfel m-am asigurat că, până la destinaţie, sunt slabe şanse ca lui să i se mai facă foame.
De asemenea, am avut grijă la hăinuţele pentru drum. Le-am ales după două criterii importante: comoditatea şi utilitatea. Aşa că, pe cap a avut o căciuliţă de casă şi în rest o salopetă mai lărguţă din bumbac, pe sub care i-am pus un body, iar pe deasupra a purtat, până când s-a încălzit în maşină, o salopetă groasă, cu nasturi, din acelea care sunt îmbrăcaţi bebeluşii când sunt scoşi iarna la plimbare. Am evitat astfel supraîncălzirea sau îmbrăcatul necorespunzător şi băieţelul nu a răcit.
Primele trei zile ale concediului nostru în familie au fost cele mai grele. Aşa cum era de aşteptat, toate rudele au venit să îl vadă, iar spaţiul nou şi agitaţia din jur l-au obosit pe bebe şi i-au dat o stare de agitaţie care ajungea la paroxism seara, după ora 22.00. Atunci începea să plângă ca din gură de şarpe, îl vedeai că îi este somn, dar nu poate adormi, şi nu îi convenea absolut nimic. Toate astea durau cam până în jurul orei 2.00, când adormea epuizat de atâta plâns. Nici mesele nu au mai fost regulate în aceste prime trei zile, iar cantităţile de lapte pe care le-a mâncat au fost cam mici.
De la plânsul excesiv, fontanela s-a deprimat (s-a înfundat puţin şi se vedea pulsând mult mai puternic), semn de stres şi deshidratare. Problema în acest sens am rezolvat-o în două zile, după ce bebe s-a liniştit, s-a acomodat cu mediul şi a început să mănânce iar şi să bea lichide.
Încet, încet, se vedea că nu se mai simte într-un loc străin şi, mai mult de atât, a făcut progrese – a început să arate interes pentru anumite jucării şi să dea semne de plictiseală, îşi doreşte tot mai mult să fie plimbat în braţe într-o poziţie care o imită pe cea din fotoliu şi se rostogoleşte. De asemenea, a făcut exerciţii de dexteritate cu suzeta pe care o duce din ce în ce mai bine la gură. Îi place muzica de club şi are răbdare mai mult de 10 minute să se uite la DuckTv. De gângurit nu mai vorbim, pentru că, atâta timp cât este treaz şi bine dispus, gângureşte.
Pentru că m-au speriat foarte tare cele trei zile de nelinişte ale bebeluşului, am decis ca, până la vară, să nu mai plecăm nicăieri pe termen lung.
Bagajele bebeluşului:
– Câte un ansamblu (body, pantalonaşi, caciuliţă şi şosete) pentru fiecare zi de şedere
– Haine de stradă (geacă de fâş, pantaloni din reiat şi din denim matlasaţi, căciulă groasă, pulovere, salopetă din fâş)
– Sterilizator
– Biberoane
– Termos
– Lapte praf
– Salteluţa pentru baie
– Jucăriile preferate
– Cremele, serul fiziologic, siropul pentru răceală, Vigantol
– Apa pentru bebeluşi
– Linguriţa specială pentru bebeluş
– Termometru
– Forfecuţa cu vârfurile rotunjite
Alte file de jurnal:
Comenteză pe Facebook