JURNAL DE MĂMICĂ – Regula de aur

Legătura care s-a format între tine şi copilul tău încă de când micuţul era în burtică te va ajuta ca, în cel mai scurt timp, să ştii ce ai de făcut. După o săptămână vei recunoaşte când plânge de foame şi când plânge pentru că vrea să-i fie schimbat pampersul, vă veţi învăţa unul pe altul şi totul va fi mai uşor.

Asta nu înseamnă că sprijinul celorlalţi nu contează. Ba contează chiar foarte mult. Acum ai nevoie de înţelegere, mai ales ca prima parte a lăuziei este caracterizată şi printr-o sensibilitate emoţională crescută. Important este ca în jurul tău şi al copilului să fie o atmosferă calmă, pentru că orice tensiune este transmisă ţie şi bebeluşului şi puteţi ajunge la nopţi de nesomn şi plânsete nejustificate.

O greşeală pe care am făcut-o şi eu a fost aceea de a lăsa mai mult de două persoane în preajma celui mic. Atunci el se simţea mult mai nesigur (prea multe voci pe care nu le putea identifica) şi începea să plângă.

În plus, nici nu este sănătos să respire acelaşi aer cu atâţia adulţi. Desigur, vizitele vor începe să curgă, asta deşi este recomandat ca în primele luni de viaţă bebeluşul să aibă în preajmă numai membrii familiei. Şi cum bunul simţ nu te lasă să interzici vizitele, cel mai bine este să impui un program celor care vor să vină să îl vadă pe bebe şi, mai ales, să le spui că este musai să nu fie răciţi când vin în vizită şi să se spele pe mâini dacă vor să îl atingă.

La noi nu a fost cazul încă de astfel de atingeri, însă o experienţă neplăcută am avut-o cu medicul de familie (pe care am de gând să îl schimb de îndată ce bebe împlineşte şase luni). Doctoriţa ne-a vizitat de două ori acasă şi de fiecare dată nu s-a descălţat (prima dată a avut nesimţirea de a intra până în camera copilului) şi nu s-a spălat pe mâini când l-a consultat pe cel mic. Dacă prima dată am fost prea şocată să am o reacţie (plus că era imediat după naştere), a doua oară i-am spus de la obraz să se descalţe şi i-am arătat drumul spre baie, dar s-a făcut că nu pricepe… Asta ca să nu mai spun că nu ne-a făcut nicio recomandare pentru cel mic, dar i-a pus din privire diagnostice care ulterior nu s-au confirmat. Este acelaşi „medic” care mi-a spus să întrerup sarcina că voi naşte un copil cu handicap.

Acum urmează să facem vaccinul. La acelaşi medic, aşa că povestea cu siguranţă nu s-a încheiat.