Cum să te tratezi în străinătate pe banii statului

DoctorAS îţi prezintă cum să ai parte de tratament medical în străinătate, cu fonduri de la statul român. 

Nu puţine sunt situaţiile în care sistemul medical din România este prins pe picior greşit: ba nu există specialiştii de care avem nevoie, ba nu avem aparatura, ba tratamentele necesare vindecării sau cel puţin ameliorării stării de sănătate a pacienţilor, mai mici sau mai mari, sunt greu sau imposibil de procurat. Așa că mulți români se îndreaptă către serviciile oferite de alte state din UE. Există mai multe modalități prin care aceste servicii pot fi plătite, total sau parțial, prin case de asigurări din România sau din bugetul Ministerului Sănătății.

Tratament în străinătate. VARIANTE PRIN CASA DE ASIGURĂRI

1. Formularul S2 (fost E 112)
   Pentru a putea beneficia de ajutor din partea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate trebuie îndeplinite două condiţii:

• tratamentul respectiv se regăseşte printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România;
• acest tratament nu se poate acorda în România în intervalul de timp necesar, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii.
• Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, casa de asigurări de sănătate nu poate refuza eliberarea acestui formular! Însă un medic trebuie să își asume că tratamentul nu poate fi făcut în timp util în România.

Trebuie să ştii de asemenea că formularul E 112 nu se va elibera în cazul în care se stabileşte că deplasarea persoanei respective i-ar prejudicia starea de sănătate sau primirea tratamentului medical.

Formularul E 112 se va elibera înainte de plecarea pacientului. Decontarea urmează să se facă ulterior intervenţiei şi numai între instituţii, pe baza facturii.

Care sunt etapele ce trebuie parcurse?

• Pacientul, împreună cu medicul, vor întocmi dosarul medical. Acesta trebuie să conţină absolut toate informaţiile de ordin medical, traduse de un traducător autorizatîn limba ţării în care se găseşte clinica sau măcar în limba engleză; documentele trebuie semnate şi ştampilate de către medic (cei care au trecut prin această experienţă recomanda semnătura şi stampila şefului unităţii medicale).
• Obținerea unei note medicale, redactate de medicul curant şi de şeful secţiei medicale respective, din care să reiasă necesitatea efectuării următoarelor investigaţii de specialitate şi implicit tratamentul aferent afecţiunii de care suferă pacientul în altă ţară decât în România şi din ce motive clinice clinice (lipsa tratamentului adecvat, personalizat, istoricul medical încărcat, care nu permite continuarea tratamentului în ţară fără punerea vieţii pacientului în pericol, lipsa aparaturii de investigaţie/operaţie etc.). Pe această notă medicală trebuie să se precizeze unde, la ce spital, în ce oraş şi în ce ţară va merge pacientul, împreună cu mama/aparţinătorul (în cazul minorilor).
• Pacientul, soţul/soţia sau una dintre rude (până la rudele de gradul IV) va depune o cerere scrisă la Casa de Asigurări de Sănătate, unde va fi luat în evidenţă în calitatea sa de asigurat.
• Solicitarea va trebui însoţită de următoarele documente: copie după actul de identitate(sau certificat de naştere în cazul în care pacientul nu are buletin), o confirmare scrisă din partea clinicii străine prin care să ateste disponibilitatea sa de a efectua tratamentul solicitat în perioada solicitată, precum şi costul intervenţiei medicale şi dosarul medical care va conţine recomandarea medicală pentru efectuarea tratamentului şi înscrisuri medicale.
• Statele în care puteţi solicita deplasarea în acest sistem sunt: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie, Olanda, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Ungaria, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia.

2. DIRECTIVA 24

O altă modalitate prin care se pot deconta servicii acordate în alte spitele din țară este Directiva 24. Actul, intrat în vigoare în anul 2013, permite pacienţilor români să se trateze în orice spital de pe teritoriul Uniunii, privat sau de stat, obligând statul român să deconteze aceste servicii la nivelul tarifelor de la noi. Plata pentru serviciile în cauză se face la prețul pe care îl au în România. 

Principiile pe care se bazează actul european nu sunt chiar aceleaşi cu cele prevăzute de formularul E 112, întrucât pacienţii vor avea dreptul să se trateze în afară şi în alte situaţii decât atunci când tratamentul de care au nevoie nu e disponibil în ţara de origine. „Fluxurile de pacienţi între statele membre sunt limitate, deoarece marea majoritate a pacienţilor din Uniune beneficiază de asistenţă în propria ţară şi preferă acest lucru. Însă, în anumite cazuri, pacienţii pot dori să beneficieze de asistenţă într-un alt stat membru. Printre exemple se numără: asistenţa medicală foarte specializată sau asistenţa oferită în zonele de frontieră, dacă unitatea spitalicească adecvată cea mai apropiată se află de cealalată parte a frontierei”, se arată în directivă. De asemenea, „unii pacienţi doresc să beneficieze de tratament în străinătate pentru a fi mai aproape de membrii familiei sau pentru a avea acces la o altă metodă de tratament decât cea oferită în statul membru sau deoarece sunt de părere că vor beneficia de o asistenţă mai bună în alt stat”, mai prevede actul normativ. Foarte important este că „prezenta directivă se aplică prestării de servicii pacienţilor fără a ţine cont de modul de organizare, furnizare şi finanţare a acesteia”. Refuzul nu poate fi justificat de faptul că „pe teritoriul naţional se află liste de aşteptare, fără a efectua o evaluare medicală obiectivă”. Nu se supun directivei serviciile în domeniul îngrijirii pe termen lung (recuperare medicală), transplantul de organe şi nici programele de vaccinare împotriva bolilor infecţioase.

Dezavantajul acestui sistem este că pacienții trebuie să plătească pe loc, urmând ca ulterior să fie rambursat de către autoritatea națională din țara de origine cât mai rapid posibil.

Tratament în străinătate. PRIN MINISTERUL SĂNĂTĂȚII

Pașii necesari obținerii fondurilor pentru tratament în străinătate în baza ordinului 50/2005 modificat cu Ordinul 1011.

Pacientul sau o rudă până la gradul IV, sau reprezentantul legal al pacientului, trebuie să parcurgă următoarele etape:

1. Va cere medicului curant o scrisoare medicală sau un raport medical, în care să se specifice clar că: tratamentul/transplantul de care pacientul are nevoie nu se poate efectua în România (cu motivație, ex: nu există bancă de donatori, nu exista tehnică necesară în România etc.) și se recomandă efectuarea tratamentului/transplantului într-o clinică din străinătate.

ATENȚIE: Scrisoarea/raportul medical trebuie să aibă parafa medicului curant și ștampila unității sanitare în care bolnavul a fost îngrijit.

2. Va depune următoarele acte la Direcția Sanitară teritorială de reședință, pentru întocmirea dosarului medical necesar obținerii fondurilor:
   – cerere pentru trimiterea la tratament în străinătate
   – scrisoarea medicală (îin original) primită de la medicul curant, de specialitate, privind efectuarea tratamentului în străinătate
   – bilet de ieșire din spital
   – analize medicale (copie)
   – C.I.
   – copia fișei medicale din care să reiasă clar diagnosticul

ATENȚIE: Dosarul depus va primi de la Directia Sanitară teritorială un număr de înregistrare, în baza căruia pacientul va putea solicita informații privind stadiul acestuia. 

3. Va merge la investigații medicale la Comisia teritorială, după trimiterea dosarului de către Direcția Sanitară (dosarul va fi trimis în termen de 2 zile lucrătoare de la data depunerii acestuia)
4.  În cazul aprobării dosarului medical pentru tratament în străinătate de către Comisia teritorială, pacientul (ruda/reprezentant legal) are posibilitatea (în urma unui angajament scris cu Direcția Sanitară teritorială) să corespondeze direct cu clinicile din străinătate recomandate de Comisie (Ord. 1011/2011 art 3; alineatul 4)
5. Corespondența se va prezenta Direcției Sanitare teritoriale (vor fi documentele oficiale cu antet și semnatură emise de clinici, în original sau transmise, după caz, prin fax ori prin e-mail în formă scanată) în termen de maximum 7 zile lucrătoare(de la data acordului de tratament/transplant primit de Comisia teritorială) și vor cuprinde cel puțin următoarele detalii :
   – Numele clinicii
   – Adresa
   – Persoană de contact
   – Telefon; Fax; E-mail
   – Numărul de cont bancar
   – Numele și prenumele pacientului
   – Diagnosticul
   – Costul evaluării medicale a pacientului
   – Costul procedurii terapeutice aplicate
   – Costul evaluării medicale a pacientului post tratament
   – Cost/zi de spitalizare
   – Cost total
   – Condițiile de plată a tratamentului
   – Data programării pacientului pentru internare la tratament/transplant (Ord. 1011/2011 art 3; alin. 4, alin. 5 si alin. 6)
6. În cazul unor urgențe medicale, pe baza recomandărilor Comisiilor de specialitate teritoriale și a aprobării comisiei din cadrul Ministerului Sănătății, pacientul poate efectua tratamentul în străinătate pe cheltuiala sa, urmând ca în termen de 3 zilede la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, să solicite Direcției Sanitare teritoriale decontarea cheltuielilor pentru acoperirea costurilor tratamentului/transplantului, spitalizării și transportului pacientului.

        ATENȚIE: decontarea retroactivă este posibilă doar dacă a existat o aprobare prealabilă.

3. Pacientul (ruda/reprezentatul legal) la întoarcerea în țară are obligativitatea de a prezenta Direcției Sanitare teritoriale, în maximum 3 zile de la întoarcere, documentele justificative ale sumelor acordate pentru efectuarea tratamentului/transplantului
4. Pacientul are obligația să se prezinte la medicul curant care i-a recomandat tratamentul în străinătate, în termen de 14 zile lucrătoare de la întoarcerea în țară sau la fiecare programare.