Testele de tiroidă, recomandate în sarcină
Toate femeile însărcinate ar trebui să solicite efectuarea testelor pentru depistarea afecţiunilor tiroidei, chiar dacă ştiu că nu au probleme în acest sens, au recomandat cercetătorii cehi în cadrul Congresului European de Endocrinologie.
Un astfel de test de sânge ar poate evidenţia că o treime dintre viitoarele mame care nu prezintă vreun simptom al unei afecţiuni tiroidiene ajung că, după naştere, ajung să se confrunte cu o explozie a bolii. Astfel, depistarea precoce a unei predispoziţii pentru afecţiuni ale tiroidei ar putea avea implicaţii majore atât asupra mamei cât şi asupra copilului.
Ce presupune boala de tiroidă în timpul sarcinii
- Afecţiunile de acest gen se produc atunci când glanda tiroidă produce prea mult (hiper) sau prea puţin (hipo) hormon tiroidian.
- Printre cauzele comune ale hipertiroidismului se află Boala Graves – atunci când sistemul imuntar se întoarce împotriva sa
- O altă anomalie autoimună este tiroidita Hashimoto (sau tiroidita cronică autoimună) – care poate cauza hipotiroidimul. Afecţiunea este destul de frecventă în timpul sarcinii.
Diferitele afecţiuni ale tiroidei în timpul sarcinii sunt riscante atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Statisticile mai arată că aproximativ o treime dintre femeile care au devenit mame dezvoltă boli ale tiroidei în maximum doi ani de la naştere.
Tireotoxicoza maternă apare la aproximativ 500 de sarcini, iar diagnosticul poate fi dificil din cauza faptului că mărirea debitului cardiac, tahicardia, tegumentele calde şi intoleranţa la căldură tipice sarcinii, pot mima hipertiroidismul la o femeie gravidă. Valorile T4 de peste 154 mmol/1 (12 Ltg/dl) cu o captare în gel a T3 în intervalul eutiroidian (25 până la 35%) sugerează, la o femeie gravidă, hipertiroidismul. Femeile gravide pot tolera făra dificultate grade medii de hipertiroidism, iar tireotoxicoza nu creşte probabilitatea de pierdere a fătului. Desi hipertiroidismul se poate înrăutăţi în primul trimestru, deseori este mult mai uşor de controlat în trimestrul trei.
În cazul hipotiroidismului în sarcină există rate crescute de avort spontan, naştere de făt mort, şi malformaţii. Necesitatile de T4 cresc până la 50%. Deoarece doza de substituţie în absenţa sarcinii este de obicei aprox. 100ng/24h PO, este recomandabil ca în sarcină aceasta să fie crescută la 200ng, cu confirmarea substituţiei competente prin dozarea T4 şi TSH1.
De aceea este bine ca, odată cu analizele deja clasice pentru sarcină să fie făcute şi testele hormonale de sânge, care să înlăture orice suspiciune cu privire la bolile tiroidiene.
Scris de Alina Dan
Comenteză pe Facebook