Eficacitatea oțetului de mere în tratarea diabetului

Oțetul de mere este comercializat într-o varietate de forme, inclusiv acid acetic, cidru de mere, diferite cocktail-uri combinate cu diverse suplimente, plante şi produse alimentare sau chiar tablete. În  monoterapie și în asociere cu alte medicamente, cum ar fi grapefruit  sau alge, oțetul de mere este folosit pentru a stimula pierderea in greutate, dar  și în afecțiuni precum artrită, astm, colită, reducerea nivelului ridicat de colesterol, intoxicaţii alimentare, probleme gastro-intestinale și ale pielii.

Mai multe mecanisme de acţiune sunt propuse pentru  a explica proprietăţile medicinale pretinse ale  cidrului de mere, inclusiv un efect antimicrobian și creșterea acidității, care să conducă la un efect hipoglicemiant. Deşi dovezile din studii științifice controlate sunt insuficiente pentru a demonstra beneficiul pentru diversele condiţiile medicale pentru care oțetul de mere a fost folosit, suficiente elemente preliminare justifică investigaţii suplimentare la pacienții cu diabet.

Cercetătorii au descoperit la persoanele cu diabet zaharat tip 2 sau rezistență la insulină, o reducere a glicemiei postprandiale când au fost administrate două linguri de oţet diluat în apă,  după o masă de carbohidrați  și o reducere modestă a hemoglobinei glicozilate. Participanții la test au raportat saţietate mai mare, cu doze crescute de acid acetic. Acidul acetic pare să încetinească golirea gastrică, astfel pacientul se simte sătul mai mult timp, scade absorbția de carbohidrați, inhibă  captarea glucozei de către mușchi. Autorii studiului au sugerat că ingestia de oţet în timpul meselor, echivalentă cu o doză minimă de 2800 mg de acid acetic în fiecare zi , poate îmbunătăți controlul glicemic la diabetici.

Studiile privind eficacitatea oţetului asupra glicemiei în diabetul zaharat sunt încă necesare. Ingestia de două linguri de oțet cu apă de 3 ori pe zi pare a fi  sigură şi nu a fost asociată cu  toxicitate. Printre riscurile potenţiale se numără hipokaliemia (scăderea potasiului din sânge) şi scăderea densităţii minerale osoase, după un asemenea tratament care să aibă o durată mai mare de 6 ani. Având în vedere riscul scăzut de efecte negative, pacienţii care doresc, pot să ia în considerare utilizarea oţetului pentru un control glicemic mai eficace, cu monitorizarea atentă a glicemiei.