De ce nu este bine să fii perfecționist

În ciuda reacțiilor pozitive pe care le generează la prima vedere, perfecționismul nu reprezintă o garanție a succesului, ci o metodă de auto-sabotare care conduce, de multe ori, către eșec.
În societatea actuală, perfecționismul poate fi perceput drept o nouă boală care afectează milioane de oameni. El se traduce prin nevoia de a avea control asupra propriei vieți și, în același timp, prin dorința permanentă de a fi cel mai bun. Majoritatea persoanelor care exersează perfecționismul sunt cele care au fost învățate încă de mici, de părinți, că trebuie să fie cei mai buni. Ulterior, perfecționismul este dezvoltat pe parcurs la presiunea factorilor externi, fie că este vorba despre necesitatea de a da randament la locul de muncă, sau de competitivitatea generată de contextul economic și social. Totuși, fața nevazută a perfecționismului arată faptul că acest stil de viață nu poate fi adoptat de toată lumea, și nici nu este de dorit, pentru că impactul negativ pe care îl are generează anxietate, scăderea încrederii în propria persoană și apariția sentimentului de ratare, conducând către instalarea depresiei, chiar și în cazul acelora care aparent, au rezultate foarte bune. Aceasta atitudine impusă nu poate fi însă eficientă mereu, iar modificările pe care le aduce cu sine influențează starea fizică și mentală a persoanei în cauză pe termen mediu și lung.

DoctorAS îți spune ce se intamplă totuși când dorința de a deveni cel mai bun te copleșește și de ce trebuie să intervii?

• Simți în permanență nevoia de a le face pe plac celorlalți

Dupa cum aminteam anterior, perfecționismul începe de cele mai multe ori din copilărie. Chiar de la o vârstă fragedă, ni se spune să țintim cât mai sus, fie că este vorba de părinți sau profesori, primind recompense pentru efortul depus. Atunci când eforturile nu aduc după sine succesul, apare pedeapsa, pe care perfecționiștii învață să o accepte ca parte a întregului proces. Din nefericire, notele de zece din școală vor genera frustrări foarte mari pentru viitorul adult, dăcă nu învață suficient de repede că singurul în fața căruia trebuie să fie în permanență mai bun, este propria persoană.

• Amâni mereu momentul pentru a începe ceva

Nu te simți niciodată suficient de pregătit pentru face un lucru și îți tot promiți că te vei apuca la un moment dat. O cauză este și faptul că de cele mai multe ori îți stabilești obiective mărețe, uneori neconforme cu realitatea și cu propriile capacități. Ca urmare a amânărilor succesive, se instalează incertitudinea și apoi frica de a mai face ceva, caz în care eșecul este tot mai aproape. Din cauza faptului că acest blocaj psihic se desfășoară pe perioade lungi, el este adesea confundat de către cei din jur cu procrastinarea, însă nu este o alegere deliberată din partea celui care se confruntă cu această problemă. În cele mai multe dintre cazuri, această etapă se soldează cu anxietate și, ulterior, instalarea depresiei.

• Nu duci lucrurile la bun sfârșit din cauza incertitudinii

Probabil te-ai confruntat la un moment dat cu situația de a avea de scris un articol și de a nu reuși să il finalizezi din cauză că de fiecare dată ți se părea că nu este suficient de bine ce ai făcut deja și simțeai nevoia să revii. Lucrurile devin mai dificile pe măsură ce încerci să îți schimbi atitudinea și nu reușești, motiv pentru care ai un randament și mai scăzut și îți dorești să abandonezi totul. Pentru a depăși acest impas este nevoie de perseverență si foarte multă răbdare, pentru că procesul necesită răbdare și efort.

• Uiți să fii curios, uiți să fii creativ

Toate aspectele amintite mai sus generează crearea unei presiuni puternice asupra individului, pe de o parte pentru că există un blocaj psihologic, iar pe de altă parte pentru că timpul în astfel de situații nu îți este niciodată prieten. În acest context, curiozitatea și interesul dispar, pentru că bucuria de a face ce îți place nu poate fi prezentă în astfel de condiții, iar creativitatea lipsește cu desăvârșire din cauza incertitudinilor care au condus către instalarea neîncrederii în propria persoană.

• Ești critic cu ceilalți și adopți un comportament defensiv atunci când ești criticat

Critica la adresa celorlalți reprezintă rezultatul mecanismului defensiv pe care ți l-ai dezvoltat: respingi la alte persoane ceea ce nu accepți la propria persoană, iar in cazul perfecționiștilor sunt cu siguranță multe lucruri pe care simt nevoia sa le critice. Prin urmare, de multe ori comportamentul lor față de ceilalți tinde să devină unul discriminator. Pe de altă parte, accepți cu greu critica și de obicei reacționezi agresiv, pentru că iei orice remarcă drept un atac la propria persoană, gândindu-te că nu ești suficient de bun. În acest mod, nu obții niciun beneficiu din discuțiile pe care le ai și pierzi contactul cu situația reală. Cercul vicios în care te învârți te va forța la un moment dat să iei atitudine și să reconsideri relația cu ceilalți, învățând să faci diferența între idee și persoană. Din păcate însă, învățarea acestei lecții are drept consecință  slăbirea unor relații de prietenie sau profesionale. Relațiile pe care le creezi, sunt caracterizate de superficialitate din cauză că perfecționismul îți ocupă cea mai mare parte din timp. Sobrietatea, detașarea și lipsa de implicare de care dai dovadă îi țin departe pe cei din jur. Nimănui nu îi face plăcere să se încarce cu stresul și tensiunea altuia.

• Nu știi cum se simte bucuria unei realizări

A duce un lucru la bun sfârșit reprezintă o stare de mulțumire pentru munca depusă, motiv pentru care simțim nevoia să ne bucurăm de fiecare dată de finalizarea unei sarcini, indiferent dacă uneori am făcut-o mai bine sau mai rău. Persoanele perfecționiste nu reușesc aproape niciodată să facă acest lucru, îngrijorându-se pentru rezultatele pe care le vor obține. Acest lucru nu face decât să amplifice starea de nefericire în care se află și să creeze aceleași nevoi imposibil de satisfăcut. De aceea, sfatul este să încerci să fii cea mai bună variantă a ta, renuțnând la comparația cu ceilalți, cel mai important, la aprecierile lor.