Terapia cu antibiotice la copii

Antibioticele sunt, probabil, unele din cele mai utilizate medicamente din practica pediatrică şi nu numai. Fie că este vorba de afecţiuni respiratorii, digestive, renale, indiferent de vârstă,  antibioticele se regăsesc pe reţetele primite de la medic.

Această situaţie a dus la nenumărate discuţii,  iar oamenii de ştiinţă încearcă să ajungă la un numitor comun în ceea ce priveşte tratamentul antibiotic empiric (atunci când se suspicionează o infecţie bacteriană, dar se decide antibioterapia înainte de sosirea rezultatelor, sau în imposibilitatea efectuării acestora).

Una dintre cele mai mare probleme legate de folosirea pe scară largă a antibioticelor este dobândirea rezistenţei la acestea. Cel mai edificator exemplu este cel al penicilinei. Dacă la debutul utilizării acesteia erau necesare pentru tratament  câteva zeci de UI/kgc,  acum aceasta este eficientă dacă este folosită o doză de câteva zeci de mii de UI/kgc.

Epidemiologii de la Yale School of Public Health in New Haven, Connecticut, au lansat ipoteza conform căreia utilizarea antibioticelor, în special a celor cu spectru larg, înainte de vârsta de 6 luni , este legată de apariţia astmului şi a altor afecţiuni alergice la vârsta de 6 ani. Acestea ar suprima dezvoltarea sistemului imun şi ar reduce răspunsul anti-alergic.

Acestea sunt doar câteva dintre problemele legate de folosirea antibioticelor. Dintre  cele mai frecvente reacţii adverse la antibiotice amintim alergiile sau afecţiunile digestive. În Statele Unite ale Americii, în anul 2008, au fost semnalate 142. 000 de prezentări la camera de gardă  toate cauzate de reacţiile adverse ale antibioticelor.

Prin urmare, pentru afecţiuni în care antibioticele au beneficiu discutabil, precum majoritatea infecţiillor uşoare de căi aeriene superioare, cântărirea beneficiului utilizării antibioticelor este extrem de importantă.

Roxana Smădeanu, medic pediatru