Sănătatea intestinului gros ne prelungește viața

Cancerul intestinului gros este o tumoră solidă care îşi are originea în straturile interne ale peretelui intestinal, dar care poate creşte, străbătând în întregime acest perete. Acest tip de cancer afectează intestinul gros şi este al treilea ca frecvenţă atât la bărbaţi, cât şi la femei, reprezentând 13% din totalul cazurilor de cancer.

Anual, în Europa, aproape 190.000 pacienţi sunt diagnosticaţi cu acest tip de cancer. Aproximativ 20% dintre pacienţi sunt, în momentul diagnosticării, deja în faza de metastază a bolii (cancerul s-a extins dincolo de intestinul gros). În jur de 56.000 de persoane mor în fiecare an din cauza cancerului intestinului gros în SUA, iar rata mortalităţii în Europa depășeste 100.000 de pacienţi pe an.

Colonul şi rectul sunt părţi ale intestinului gros. Alimentele digerate care au fost fragmentate în intestinul subţire ajung în intestinul gros, un tub muscular lung de circa 1,5 metri. Intestinul gros absoarbe apa şi subsţantele minerale din bolul alimentar şi depozitează materiile reziduale, denumite scaun sau materii fecale, care sunt eliminate din organism. Prima porţiune de aproximativ 1,3 metri din intestinul gros se numește colon, iar restul este rectul.

Cauzele și factorii de risc ai cancerului intestinului gros

Cauzele exacte ale apariției cancerului intestinului gros sunt încă necunoscute, dar s-a demonstrat originea multifactorială care include factori ai mediului înconjurător și personali, genetici. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt sporadice și apar la persoane fără riscuri aparente, restul de 20% apar la persoane cu o istorie medicală familială de cancer colorectal sau polipi pozitivă.

Cele mai expuse riscului de îmbolnăvire sunt persoanele care au în familie antecedente de cancer ale intestinului gros sau rectului, în special dacă o rudă de gradul 1 a suferit de cancer înainte de 45 de ani. Aceste persoane ar trebui să se monitorizeze în vederea depistării precoce a oricărei modificări la nivelul intestinului. Factorii ereditari s-au dovedit importanți în peste 20% din cazuri, istoricul medical pozitiv pentru polipi crește riscul la 50%.

Factorii genetici cuprind o serie de sindroame genetice familiale, cum ar fi :

• polipoza adenomatoasă familială
• cancerul non-polipozic ereditar
•  sindroamele Lynch I si II.

În prezent, se efectuează cercetări cu scopul de a determina efectele alimentației asupra riscului de cancer al intestinului gros. S-a demonstrat că un regim alimentar bogat în fructe și legume reduce riscul îmbolnăvirii, de asemenea, se pare că un regim alimentar bogat în fibre și sărac în grăsimi animale contribuie la reducerea acestui risc. Uneori, cancerul intestinului gros și de rect poate apărea și în absența factorilor descriși mai sus. Alți factori de risc pentru cancerul intestinului gros sunt:

• Alcoolul consumat în cantități crescute zilnic, ce dublează riscul de a dezvolta boala, în special în cazul consumatorilor de bere.
• Fumatul și în particular cu debut precoce, crește riscul de cancer al intestinului gros.
• Acizii biliari, după colecistectomie, care circula continuu, fără depozitare, cresc riscul de expunere la bacteriile intestinale producând astfel produși cancerigeni.
• Bolile inflamatorii intestinale: colită ulcerativă și boala Crohn cresc riscul de cancer al intestinului gros de 4 până la 20 de ori. Cancerele debutează, de obicei, în zonele cu fisuri recto-anale

Semnele și simptomele cancerul intestinului gros:

• prezența sângelui în scaun;
• scaune neobișnuite (diaree, constipație sau amândouă odată) de lungă durată și fără altă cauză aparentă;
• crampe frecvente, constante, timp de mai multe zile;
• scaune mai mici ca de obicei;
• diverse tulburări digestive și de tranzit (balonări, senzație de sațietate sau crampe);
• dureri abdominale difuze asociind distensie abdominală;
• nevoia de a avea scaun, dar fără a elimina materii fecale;
• senzația de defecare incompletă;
• pierdere în greutate;
• anemie – de obicei urmare a unei sângerări la nivelul intestinului, microscopică sau macroscopică;
• durere difuză sau senzație de presiune care se poate iradia în regiunea perianală.

Aceste simptome nu sunt însă neapărat caracteristice unui cancer al intestinului gros. Ele pot avea și alte cauze. Diagnosticul prezumtiv, pozitiv și apoi de certitudine vor fi stabilite de către un medic specialist, în urma unor investigații specifice.

Cancerul intestinului gros se dezvoltă încet și necesită un interval de timp destul de mare pentru a cauza simptome, care depind de localizare, tipul leziunilor, extindere și complicații.  Cel mai întâlnit simptom este sângerarea la defecare. Atunci când aceasta apare și pacientul nu are hemoroizi sau boala diverticulară, trebuie luată în considerare o afecțiune malignă. Tenesmele 3 (crampe la nivelul micului bazin) sau senzația de evacuare incompletă pot fi prezente. Durerea este întâlnită dacă este afectată zona perianală. Unii pacienți se prezintă la medic cu semne și simptome ale metastazării la distanță, cum ar fi ascita (acumularea de lichid în cavitatea abdominală), hepatomegalia (creșterea dimensiunii ficatului), adenopatia limfatică supraclaviculară (creșterea în volum a ganglionilor din zona claviculei).

La momentul diagnosticului, 10-20% din pacienți au deja metastaze. De aceea, este foarte important să mergeți la medic imediat ce prezentați unul dintre simptomele menționate pentru a stabili diagnosticul de certitudine. Ficatul este organul în care cancerul intestinului gros metastazează cel mai des, urmat de plămân.

Metode de diagnosticare a cancerului intestinului gros

Medicul vă va recomanda niște analizele de laborator ce pot include:

• teste de sânge: hemoleucograma pentru evidențierea unei anemii
• teste funcționale hepatice al căror rezultat poate fi anormal în cazul metastazelor hepatice
• testul hemocult pozitiv.

Alte investigații specifice sunt cele imagistice care pot cuprinde:

• Rectosigmoidoscopia poate diagnostica tumorile situate în primii 20-30 de cm spre interior pornind de la marginea anală, dar trebuie urmată de investigarea întregului colon, cu scopul de a exclude leziunile sincrone, de tip adenomatos sau chiar cancer.
• Clisma baritată cu dublu contrast necesită dietă specială hidrică, clisme evacuatorii și lavaj cu substanțe neresorbabile. Dezavantajele acestei metode de investigație sunt iradierea, iar performanțele la nivelul rectului și sigmoidului sunt slabe, reușind să evidențieze doar 71% din cancer, față de colonoscopie cu 91%.
• Colonoscopia reprezintă standardul pentru examinarea colonului. Necesită o pregătire prealabilă a mucoasei colonului, sedare și analgezie. Un avantaj este posibilitatea de a preleva biopsie pentru examen anatomo-patologic și de a îndepărta leziunile polipoide pediculate sau sesile prin polipectomie sau distrugându-le cu “hot biopsy”, coagulare cu laser sau argon.

Medicul va stabili care sunt investigațiile de care dumneavoastră aveți nevoie. Extinderea bolii poate fi stabilită printr-o serie de investigații stabilite tot de medicul dumneavoastră. Acestea pot fi:

• Ecografia abdominală completează diagnosticul, identificând posibilele metastaze.
• Ecoendoscopia este utilă pentru zona rectală, permițând stabilirea profunzimii tumorii.
• Radiografia pulmonară este indicată pentru evidențierea metastazelor pulmonare.
• Markeri ai recidivei: antigenul carcinoembrionar poate fi folosit la supravegherea apariției metastazelor.

Pentru a stabili dacă tumora poate fi îndepărtată chirurgical și a stabili regimul de tratament este necesar diagnosticul extensiei tumorii, prin laparoscopie și analiza a cel putin 8 grupe ganglionare.  Când vă va vorbi despre cancerul intestinului gros, medicul dumneavoastră va folosi termenul de „stadializare”. Aceste stadii ale bolii sunt:

• Stadiul A: tumora invadează mucoasa și submucoasa intestinului
• Stadiul B1: tumora invadează musculara proprie a intestinului
• Stadiul B2: tumora penetrează complet musculara proprie, invadând seroasa (învelișul muschiului) până la grăsimea pericolică (porțiunea de grăsime din jurul colonului)
• Stadiul C1: orice grad de invazie tumorală asociată cu prezența a mai puțin de 4 metastaze ganglionare regionale
• Stadiul C2: orice grad de invazie tumorală asociată cu prezența a mai mult de 4 metastaze ganglionare regionale
• Stadiul D: prezența metastazelor la distanță: ficat, plămân.

Tratamentul cancerului intestinului gros

Șansa vindecării pacienților ce suferă de cancer al intestinului gros este strâns legată de stadiul bolii la momentul diagnosticării. Cu cât boala este diagnosticată mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari. Adesea, cancerul intestinului gros nu prezintă niciun simptom până în stadiul final al bolii.

Atitudinea terapeutică în cancerul intestinului gros este una multidisciplinară. Intervenția chirurgicală este indispensabilă în această localizare, putând fi asociată, în funcție de stadiul bolii, de administrarea de chimioterapie și ședinte de radioterapie. Majoritatea schemelor de chimioterapie clasică au efecte adverse care afectează calitatea vieții pacienților, însă acestea pot fi prevenite din timp prin medicație specifică.

Tratamentele standard pentru cancerul intestinului gros sunt chirurgia, chimioterapia și terapiile biologice. Inițial, la cei mai mulți dintre pacienți se îndepărtează chirugical cât mai mult posibil din tumoră, intervenție numită „rezecție”. În fază incipientă, cancerul are potențial de vindecare dacă toate celulele tumorale pot fi îndepărtate cu succes. Conștientizarea și screeningul sunt, deci, vitale pentru îmbunătățirea prognozei pacientului și, în final, o șansă de supraviețuire. Pacienții cu o formă avansată a bolii (stadiul metastatic) sunt tratați, de obicei, cu chimioterapie după tratamentul chirurgical, cunoscut sub numele tratament de „prima – linie”. Tratamentele biologice pot fi administrate fie singure, fie asociate cu chimioterapia.

Cum putem preveni cancerul intestinului gros?

Cancerul intestinului gros poate fi prevenit prin efectuarea de teste periodice și menținerea unei diete sănătoase. Testele periodice sunt recomandate persoanelor peste 50 de ani care prezintă factori de risc. Aceste teste pot fi:

• test hemocult, anual
• markeri tumorali
• sigmoidoscopie la fiecare 5 ani
• clismă baritată cu dublu contrast la fiecare 5 ani
• colonoscopie la fiecare 10 ani

Dieta corectă trebuie să conțină:

• fructe și legume, crude sau preparate termic, pentru necesarul de fibre alimentare;
• suplimente de calciu la persoanele cu deficit, vitamine antioxidante: A, C, E;
• reducerea cantității de grăsimi nesaturate ingerate, consumul preferențial de uleiuri vegetale cu acizi omega 3;
• reducerea consumului de carne roșie, de sare și produse afumate sau preparate prin sărare.

Nu uitați! Un test hemocult, pe care îl puteți cumpăra de la farmacie și care poate fi efectuat acasă, vă poate salva viața!