Rubeola, pojarul de trei zile

În general, rubeola este o boală transmisibilă, ușoară, ce se manifestă prin erupție. Aproape jumătate dintre persoanele infectate cu acest virus sunt asimptomatice. Manifestările clinice şi severitatea bolii variază cu vârsta. De exemplu, infecţia la copiii mai mici se caracterizează prin simptome uşoare, precum erupţii cutanate şi adenopatie sub-occipitală, iar  la copii mai mari, adolescenţi şi adulţi, rubeola poate fi complicată de artralgii (dureri articulare), artrită, şi purpură trombocitopenică (scăderea nr de trombocite). Cazuri rare de encefalită rubeolică au fost descrise la copii.

Complicația majoră a rubeolei este efectul său teratogen atunci când femeile gravide contractează boala, mai ales în primele săptămâni de gestaţie. Virusul poate fi transmis la făt prin placentă și este capabil de a provoca defecte congenitale grave, avorturi și copii născuți morți. Din fericire, datorită succesului programului de imunizare, rubeola și sindromul rubeolei congenitale sunt rar văzute astăzi.

Cum se manifestă rubeola

Poarta de intrare a virusului rubeolei este epiteliul respirator al nazo-faringelui. Virusul este transmis prin intermediul particulelor de aerosoli din secrețiile tractului respirator al persoanelor infectate. Virusul se atașează şi invadează epiteliul respirator, apoi se răspândește prin sânge. Poate fi detectat în ganglionii limfatici, urină, lichid cefalorahidian (LCR), sacul conjunctival, laptele matern, lichidul sinovial şi plămâni. Vârful viremiei este atins  chiar înainte de debutul  erupției cutanate si dispare la scurt timp după aceea.

O persoană infectată începe să fie contagioasă la  3-8 zile după expunere și 6-14 zile de la debutul erupţiei. Virusul rubeolei este transmis de la o persoană la alta prin particulele de aerosoli din tractul respirator. Oamenii pot contracta infecţia de la un pacient complet asimptomatic sau de la o persoană care se află în  timpul perioadei de incubaţie a virusului. Perioada de incubaţie este de obicei 14-21 zile după expunerea la o persoană  infectată cu virusul rubeolic. Simptomele prodromale (care preced boala) sunt neobişnuite la copiii mici, dar sunt frecvente la adolescenţi şi adulţi.

De obicei, următoarele semne şi simptome apar cu 1-5 zile înainte de debutul  erupţiei cutanate:

• Durere oculară la mișcarea ochilor lateral şi în sus
• Conjunctivită
• Durere de gât
• Durere de cap
• Dureri  generale în organism
• Febra ușoară
• Frisoane
• Anorexie
• Greaţă
• Mărirea de volum a ganglionilor auriculari posteriori şi a ganglionilor sub-occipitali,
• Pete roşii  punctiforme sau mai mari care apar de obicei pe palatul moale al gurii Erupţia  la adulţi poate fi destul de pruriginoasă (produce mâncărime).

Diagnosticarea rubeolei

Denumirea de “pojar de 3-zile” derivă de la evoluția tipică a  exantemului din  rubeolă care începe iniţial pe față și pe gât și se răspândește prin centrifugare la trunchi şi extremităţi, în termen de 24 de ore. Apoi, a doua zi începe să se estompeze pe față şi dispare pe tot corpul până la sfârşitul celei de-a treia zi. Febra nu este de obicei mai mare de 38,5 ° C (101.5 ° F). Mărirea ganglionilor limfatici auriculari posteriori și sub-occipital este, în general, găsită la examenul fizic.

Deoarece uneori erupția din rubeolă nu e foarte specifică , trebuie efectuat diagnosticul de laborator al rubeolei care poate fi serologic sau cultură virală. Diagnosticul serologic constă în a demonstra prezenţa imunoglobulinelor M (IgM) specifice de rubeolă de anticorpi într-o probă de sânge unică sau observarea unei creșteri semnificative (> 4 ori), a titrului de anticorpi imunoglobulina G (IgG) într-o perioadă de convalescență 2-3 săptămâni.

Ce tratament trebuie urmat

Tratamentul este de susţinere. Nici un agent antiviral specific pentru împotriva  rubeolei nu este disponibil în prezent. Băile de amidon şi antihistaminicele pot fi utile pentru pacienţii adulţi cu rubeolă necomplicată şi mâncărimi supărătoare.

Pentru cazurile complicate, tratamentul este după cum urmează:

• Pentru artrita severă care afectează se încurajează odihna. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot fi de ajutor, dar corticosteroizi nu sunt indicați.
• Pentru pacienţii cu encefalită se oferă  tratament de susţinere în secții de terapie intensivă.
• Trombocitopenia (scăderea numărului de trombocite) este de obicei auto-limitată, însă,  dacă este severă, se ia în considerare administrarea de imunoglobuline intravenos (IGIV). Corticosteroizii nu au demonstrat nici un beneficiu concret. Splenectomia nu este indicată.