Cum poți face diferența dintre o terapie bună și una dăunătoare

Din momentul în care Freud a început prima dată experimentarea terapiei prin comunicare, terapeuții au dezvoltat multe și diverse metode de abordare a pacientului. Psihoterapia astăzi cunoaște multe varietăți. Psihoanalistul îți va cerceta atent inconștientul; specialistul în comportamente îți va rearanja modelele comportamentale; terapeutul cognitiv va provoca gândurile tale iraționale; umanistul îți va oferi un spațiu sigur în cadrul căruia să îți poți activa propria tendință de actualizare de sine; terapeutul realist te va ghida spre alegerea acelor comportamente care sa îți usureze conectarea cu ceilalți; terapeutul feminist îți va arăta cum problemele tale personale sunt manifestări ale unei politici patriarhale de oprimare și așa mai departe.

În această varietate de abordări, nici una dintre teorii sau tehnici nu deține monopolul vindecării sigure. Funcție de contextul particular – când, unde, cum și cu cine sunt folosite – abordări multiple, explicații și intervenții se pot dovedi eficiente și folositoare, sau, în același timp, ineficiente și chiar dăunătoare. Luând toate acestea în calcul, alături de desfarsita varietate de alegeri, cum ar putea potențialii clienți să facă deosebirea dintre o terapie bună și una dăunătoare?

Ei bine, la fel cum toate vinurile, în ciuda mării lor diversități în ceea ce privește gustul, prețul sau modul de prezentare – au în comun același ingredient activ (strugurii), așa se întâmplă si cu terapia. Dedesubtul diversității de suprafață, toate terapiile bune au aceleași câteva principii călăuzitoare. Acești factori comuni sunt de fapt responsabili pentru cea mai mare parte din procesul de vindecare care se întâmplă în cursul terapiei.

DorctorAS vă prezintă o listă cu 10 metode de baza care ar trebui să stea la baza oricărei terapii eficiente.

1. O terapie bună nu este o prietenie.

Există câteva diferențe clare între terapie și prietenie.

În primul rând, poți avea multe feluri de relații cu prietenii tăi. Poți face afaceri cu ei, poți împrumuta bani de la ei, poți face sex cu ei. Cu terapeutul tău, singurul lucru pe care îl poți face este terapie. El poate fi prietenos, dar nu îți este prieten. Dacă terapeutul tău îți este prieten, atunci el nu și este terapeut.

În al doilea rând, prietenia nu are nevoie de un plan, un tel, un scop dincolo de simpla sa existență. Poți să îți petreci timpul cu prietenii tăi fără alt motiv decât că îți face plăcere, ești obișnuit așa, sau pur și simplu nu ai altceva mai bun de făcut. Cu terapeutul tău nu îți petreci timpul. Terapia are un scop și este pragmatică, mișcându-se deliberat spre unul sau mai multe țeluri negociate de comun acord. Terapia nu este un scop în sine.

În al treilea rând, tu și prietenii tăi aveți aceleași drepturi și așteptări de la înâlnirile voastre. Interesele, nevoile, preocupările tale sunt la fel de importante ca și preocupările și problemele prietenilor tăi. Terapia nu este așa. Prin însăși esența ei, ea este unilaterală. Terapia este despre client. Fiecare acțiune a terapeutului se poate îndrepta legitim doar către un singur scop – să ajute clientul. Terapeutul nu poate folosi timpul afectat terapiei, sau relația în sine, pentru a se ocupa de propriile nevoi. Dacă terapeutul tău folosește timpul pentru orice altceva decât să te ajute, atunci ceea ce face el nu este o terapie eficientă.

2. Terapia eficientă se bazează pe dovezi palpabile.

O bună terapie presupune păstrarea unei documentări precise, potrivirea poveștilor  în tipare comportamentale, generarea de ipoteze și testarea acestora.

O terapie eficientă este deschisă la noi cunoștinte. Își recunoaște și își corectează propriile greșeli. În timp ce terapia eficientă caută să hrănească speranța și așteptările către schimbare, promisiunile pe care le face sunt strict legate de fapte. În cazul în care terapeutul tău îți garantează succesul său promite să îți schimbe personalitatea, e cazul să renunți.

O terapie eficientă este și o artă, atâta vreme cât ea este o întalnire interumană intenționată, și ca atare este în mod inerent dinamică, creativă și unică. Dar arta unei terapii bune trebuie să meargă mână în mână cu știința, în același fel în care arta design-ului arhitectural trebuie să se supună principiilor unei inginerii solide. Ceea ce terapeutul sugerează clientului – cursul acțiunii, explicațiile și intervențiile – toate trebuie să fie bazate pe cercetarea științifică, în măsura în care această cercetare științifică există. Terapia eficientă nu contrazice și nici nu ignoră informațiile științifice, cunoștințele sau dovezile științifice. O terapie bună recunoaște adevărul simplu – simplu, dar totuși nu atât de ușor de admis (i-a luat Bisericii Catolice 300 de ani ca să admită adevărul lui Galileo) – ca evidență în cele din urmă totdeauna caștigă.

3. O terapie bună este cea care confirmă demnitatea și valoarea clientului.

Terapia eficientă caută să ușureze obținerea unei sănătăți mentale solide. Aceasta nu este, totuși, un scop în sine, nu este un loc în care să poți ajunge, un fel de poartă a raiului prin care să poți fi poftit spre beatitudine. Mai degrabă, sănătatea mentală este un proces pe care îl poți adopta și folosi în propria căutare a țintelor pe care ți le-ai ales. Altfel spus, sănătatea mentală este abilitatea ta de a conduce, nu destinația călătoriei. Prin urmare, terapeutul este instructorul tău auto, nu cel care conduce automobilul.

Terapia bună se preocupă de judecăți, dar nu are ca preocupare judecarea oamenilor, în același fel în care biserica trebuie să se preocupe de finanțe, dar nu ar trebui să fie despre bani. Cei mai mulți dintre oamenii care vin la terapie au fost judecați îndeajuns de aspru pentru necazurile lor – de ei inșiși, de egalii lor, parteneri de viață, angajatori, vecini și deseori, de societate în general.  Li s-au dat de asemenea destule sfaturi. Prin urmare, spre deosebire de terapeuții media, terapeuții buni o iau ușor atât cu sfaturile, cât și cu judecațile. Până la urmă, nu sfaturi sau judecăți vin oamenii să găsesască într-o terapie. Ei vin pentru a găsi o experiență – o experieță vindecătoare, corectoare. Lucrurile de care au nevoie sunt intelegere, empatie, atenție, acceptare și încurajare.

Așa cum un chirurg are datoria de a opera fără să țină seama de ideologia, caracterul moral, averea sau etnia unui anume pacient, așa trebuie și terapeutul să accepte, asculte și să caute să înțeleagă, să răspundă adecvat și să onoreze umanitatea fiecărui client, indiferent de cât de mult îl „place” sau îl aprobă. Este de la sine înțeles că o terapie bună nu este condescendentă, nu privește de sus, nu abuzează, nu abandonează, nu manipulează, nu minte și nu înșeală.

4. O terapie bună încurajează și modelează o comunicare și un feedback precise, oneste și oportune.

Jocurile video sunt extrem de populare, unul din motive fiind faptul că oamenii care joaca pot progresa mult. Acest lucru se întâmplă deoarece mediul acelui joc virtual oferă un feedback oportun, consistent, precis și ferm. Dacă îl omori pe tipul cel rău, treci la nivelul 2; tipul cel rău te omoară, repeți nivelul 1. În mod similar, clienții progresează atunci când primesc un feedback oportun și precis în terapie.

Multe din întâlnirile noastre cu oameni în afara camerei de terapie sunt manierate, circumspecte sau superficiale. Multe sunt atinse de înșelăciune sau infectate de lipsa de atenție. Felul în care comunicăm în lume deseori caută să ascundă mai degrabă decât să arate adevăratele noastre intenții, încearcă să evite adevărul mai degrabă decât să îi facă față. Deseori ne e teamă să spunem ceea ce gândim sau simțim cu adevărat, ne e teamă că am putea răni sau sa fim rănți, teama că secretele noastre ar putea ieși la iveală și că ar putea fi folosite împotriva noastră. Adevărul este cel care eliberează, dar mai mult decât să fim liberi, ne dorim să aparținem, să ne înțelegem, pentru că în felul acesta putem supraviețui și putem să ne simțim în siguranță.

Ce altceva este dreptul la intimitate decât dreptul de a ascunde adevărul, de a menține distanța între felul cum ne prezentăm și felul în care suntem de fapt, dreptul de a ține propriile adevăruri doar pentru noi înșine? În societate, adevărul este periculos.

Același adevăr este în siguranță într-o terapie bună. Terapia creează un spațiu care invită, se așteaptă la și este special creat pentru un dialog onest, revelator și descoperitor. Acesta este un spațiu sigur pentru clienți, unde aceștia se pot exprima onest, pot ajunge să își înțeleagă adevăratele sentimente și să lucreze cu terapeutul pentru a înțelege cum să folosească aceste informații în călătoria lor spre vindecare.

5. Terapia bună este o alianță terapeutică bună

În general, cel mai bun semn al succesului în terapie este legătura formată din sentimente de încredere și respect între participanți, o alianță terapeutică. Unde nu există aceasta legatură, nu există terapie. Astfel, în timp ce un terapeut poate arăta bine pe hârtie – experimentat, bine pregătit etc. – dacă la întâlnirea cu el ( în decursul primelor sesiuni) nu simți nici o chimie, nici un strop de căldură, atunci probabil este cel mai bine (pentru amândoi) să cauți pe altcineva.

6. Terapia bună încurajează independența și competența clientului.

Dacă procesul de terapie nu se mișcă în direcția îmbunătățirii încrederii în sine, independenței, capacității de a lua decizii și a competențelor necesare vieții, atunci nu putem vorbi de terapie cu adevărat. Dacă admirația pe care o ai față de terapeut crește odată cu îndoiala pe care o simți față de tine însuți, atunci cel mai probabil nu este terapia de care ai nevoie. Un semn clar al unei terapii pe cale sa eșueze sau al uneia care nu este legitimă este atunci când dependența ta de terapeut crește în timp. Procesul de terapie nu înseamnă oferirea de soluții, ci învățarea clientului să își caute și să își găsească propriile răspunsuri și să își rezolve singur propriile dileme.

7. O terapie bună ia în considerare istoricul și biografia clientului.

Unele dintre abordările terapeutice se concentrează în principal asupra prezentului, sau asupra viitorului, în timp ce altele se preocupă mai mult de re-vizualizarea trecutului. Indiferent de opțiune, o terapie eficientă are întotdeauna loc pentru biografie. Trecutul nu este singura cheie, dar este deseori o cheie spre prezent. Chiar dacă nu ne concentrăm asupra lui, trebuie să îl luăm cel puțin în calcul. Toți venim de undeva. Iar de unde venim influențează locul unde suntem și mai ales cine suntem azi. Biografia unei persoane oferă o hartă a câmpului său de experiențe; este un context în cadrul căruia comportamentul său poate fi mai ușor înțeles. Trecutul poate să nu determine întotdeauna prezentul, dar cu siguranță îl inspiră. Și, totodată, înspira și o terapie bună.

8. O terapie bună ia în considerare experiența subiectivă a clientului, precum și lumea sa interioară.

Oamenii își trăiesc viața prin ceea ce simt. Experientele noastre senzoriale – chiar dacă se nasc din solul comun al moștenirii noastre evolutive – sunt modelate de moștenirea noastră genetică și experiențele noastre de viață, amândouă unice. Astfel, în timp ce la un anumit nivel suntem cu toții la fel, în altul, fiecare suntem singuri. Adică, felul în care îți reprezinți și procesezi fenomenologia lumii poate fi total diferit de felul în care o fac eu. Terapeuții buni știu că, dacă vor să înțeleagă clientul, trebuie să îi înțeleagă în primul rând experiența subiectivă. Nu doar împrejurările, ci și ceea ce ele înseamnă pentru acesta. Un bun terapeut este curios să cunoască gramatica interioară a clientului său. O terapie bună onorează, cartografiază și lucrează cu experiența subiectivă a clientului. Cu alte cuvinte, o terapie bună accepta ca în timp ce, de exemplu, mama ta este, după toate probabilitățile, o persoană comună după standarde obiective, ea este în același timp specială pentru tine, datorită felului cum este ea reprezentată în lumea ta interioară.

9. Terapia bună are loc atunci când clientul se implică

Așa cum fac părinții cu proprii copii, terapeuții tind să se laude prea mult cu succesul clienților lor (și totodată, să se învinovățească prea mult pentru un eventual eșec). De fapt, atât parinții cât și terapeuții au mai puțină influență decât cred ei sau ceilalți. Factori precum speranța, motivația, resursele, sprijinul societății sau tăria de caracter au mai multă importanță decât abilitatea terapeutului în determinarea rezultatului. Orice terapie, în sens fundamental, este auto-terapie. Dacă aceasta urmează să lucreze pentru client, atunci clientul trebuie de asemenea să lucreze pentru terapie. După cum zice și gluma aceea veche, de câți terapeuți este nevoie pentru a schimba un bec? Răspuns: doi sau trei, dar trebuie ca și becul să vrea să se schimbe. (și da, umorul face și el parte dintr-o terapie bună)

10. Terapia bună îți oferă sprijin, îți cere să înveți și îți facilitează acțiunile.

Terapia bună își implică clienții în multiple nivele. Ea implică emoțiile clienților, cunoașterea și comportamentul acestora. Deseori, efortul în terapie se va concentra întâi pe înțelegerea empatică a clientului, pe stabilirea unei alianțe și pe conștienizarea arhitecturii interioare a acestuia, precum și a circumstanțelor de viață și poveștii personale.

Apoi, o terapie bună va ajuta la învățarea unor noi feluri de înțelegere, de gândire, de comunicare cu ceilalți, precum la dobândirea unui management emoțional mai bun. În cele din urmă, o terapie bună include o preocupare pentru acțiunile clienților în lume – deprinderea de noi abilități, adoptarea de obiceiuri și feluri noi de a te mișca prin lume.

Dacă ești în cursul unei terapii și te simți singur și lipsit de sprijin, dacă nu ai învățat nimic nou și dacă nu s-a schimbat nimic în comportamentul tău, atunci nu ești în terapie, sau cel puțin nu în genul de terapie care să îți facă bine în vreun fel.