Mituri despre diabet

Diabetul este o boală înșelătoare, care poate fi ușor trecută cu vederea, însă ale cărei consecințe pot fi neplăcute dacă nu este tratată la momentul potrivit.

Diabetul este una dintre bolile cu cea mai mare incidență în ultimii zece ani. Despre diabet se mai spune că este inamicul invizibil al sănătății, din cauza faptului că, în general, este asimptomatic și, mai ales, nedureros.

Prin urmare, de cele mai multe ori, oamenii descoperă existența acestei boli atunci când efectuează la medic un control de rutină.

În România, în anul 2015 exista un milion de persoane diagnosticate cu diabet, iar numărul acestora se află în prezent în creștere.

Cauzele instalării acestei boli sunt multiple, diabetul zaharat putând fi de două tipuri, în funcție de particularitățile bolii și de momentul în care aceasta debutează. Diabetul zaharat de tip I (insulino-dependent) apare cu precădere în prima parte a vieții, fiind adesea intâlnit la copii și adulții tineri.

În mod particular, acesta este cauzat de distrugerea autoimună a celulelor pancreatice care secretă insulina.

Prin urmare, în multe dintre cazuri, componenta ereditară are o semnificație deosebită, însă există persoane insulino-dependente care nu prezintă antecedente la nivel de familie.

O incidență mai crescută decât diabetul de tip I, o are diabetul de tip II (non-insulino-dependent).

În cazul acestuia, disfuncția la nivelul pancreasului reprezintă principala cauză de declanșare a bolii. Pancreasul nu poate secreta cantitatea necesară de insulina. În lipsa secretării acestui hormon esențial care asigură producerea de energie la nivel celular prin utilizarea glucozei, organismul nu poate funcționa în condiții optime.

Primele simptome resimțite indiferent de tipul de diabet, și care ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru oricine, sunt oboseala accentuată, senzația de gură uscată, respirația alertă, transpirație abundentă, senzația permanentă de sete și urinări frecvente.

Principalul vinovat de apariția diabetului este stresul, în ciuda zvonurilor în legatură cu faptul că diabetul ar fi cauzat de consumul excesiv de dulciuri.

De altfel, în ultimii ani s-a scris foarte mult despre aceasta boală, însă cele mai multe dintre informațiile existente pentru publicul larg, nu au în spate un suport științific, ci sunt simple păreri ale diferitelor persoane formatoare de opinie, precum și ale celor care se confruntă cu această boală.

Apar astfel o serie de mituri despre diabet, care nu sunt în concordanță cu realitatea medicală.

Iată cele mai întâlnite mituri despre diabet:

Diabetul este cauzat de consumul excesiv de zahăr

Așa cum am amintit anterior, principala asociere făcută de oameni este cea legată de consumul de zahăr.

Dupa cum am amintit, diabetul de tip I are drept cauze funcționale, fiind în același timp influențat de bagajul genetic, iar în cazul diabetului de tip II, acesta apare în general la persoanele peste 40 de ani, având ca factori favorizanți un stil de viață nesănătos, stresul și obezitatea.

Nu există momentan dovezi științifice care să asocieze consumul de zahăr cu declanșarea bolii.

Diabetul nu este o boală de speriat

Faptul că nu este o boală dureroasă îi face pe cei mai mulți să creadă că diabetul este o boală ușoară, care poate fi ușor ținută sub control cu medicamente.

Lucrurile nu stau chiar așa, iar denumirea de inamic invizibil are la origine chiar faptul că aceasta conduce în timp la degradarea stării generale de sănătate a bolnavului și afectează o parte importantă a organelor.

Pentru a încetini efectele negative ale acestei boli, este important ca stilul de viață să se schimbe radical, în bine. Este nevoie de o alimentație sănătoasă, o viață activă și odihnă pe masură.

Inevitabil însă, diabetul afectează de-a lungul anilor rinichii, inima, ficatul, ceea ce face ca menținerea unei stări de sănătate optime să fie din ce în ce mai dificilă.

De asemenea, văzul este de multe ori afectat, în unele cazuri producându-se chiar orbirea. Sănătatea pielii este în egală măsură pusă la încercare, existând pericolul producerii așa-numitelor membre diabetice, adică a brațelor și a picioarelor a căror stare se degradează în timp, putându-se pune chiar problema amputării acestora.

Trebuie să urmezi un regim alimentar drastic

De fapt, regimul alimentar al unui bolnav de diabet nu este mult diferit față de cel al unei persoane sănătoase care alege un stil de viață pe măsură.

Este indicat consumul de alimente bogate în fibre și sărace în grăsimi saturate, sare și zahar. O masă sănătoasă este alcătuită din carne și salate, pește, pui sau curcan fără piele, lapte sau brânză.

De obicei, pentru a menține valorile glicemiei în parametri normali (diferiți de cei ai persoanelor care nu au diabet), diabeticii trebuie sa aibă 5 mese pe zi care să le asigure necesarul de vitamine și minerale.

Acest lucru este cu atât mai important pentru persoanele care suferă de obezitate, pentru că pierderea în greutate reprezintă una dintre primele măsuri pe care trebuie să le ia în vederea ameliorării bolii.

Un alt lucru important pentru persoanele diabetice insulino-dependente este să mănânce cu jumătate de oră inaintea fiecărei doze de insulină, altfel există riscul producerii unor căderi de glicemie, care sunt periculoase pentru organism și pot pune viața în pericol în unele cazuri.

Persoanele diabetice nu pot avea o viață activă

Diabetul nu are neapărat efecte vizibile asupra stării fizice a persoanei bolnave, ceea ce nu o face recognoscibilă în rândul altora.

O persoana diabetică își păstrează ritmul normal de viață, fără a renunța la multe dintre activitățile pe care obișnuia să le desfășoare. Activitatea fizică este recomandată indiferent de vârstă, cu atât mai mult în cazul persoanelor tinere care nu suferă și de alte boli care să îi impiedice să facă acest lucru.

Pentru ele, activitatea fizică ar trebui să facă parte din programul zilnic, indiferent de intensitate, pentru că în felul acesta pot preveni instalarea bolilor de inimă pe care prezența diabetului le favorizează, la fel ca și antrenarea musculaturii, pentru creșterea sensibilității la nivelul membrelor, sensibilitate care dispare pe măsură ce boala înaintează.