Ghidul gravidei III – ce e permis, ce e interzis, analizele de sarcină
Aproximativ la sfârşitul primei luni de sarcină îşi fac apariţia şi primele simptome ale prezenţei ei: oboseală, greţuri şi vărsături matinale, balonare şi senzaţia de greutate în partea de jos a abdomenului, urinare frecventă.
Începând din a doua lună de sarcină, gravida este posibil să înceapă să aibă uşoare dureri de spate sau chiar de abdomen, asemănătoare celor din timpul menstruaţiei. În a doua lună de sarcină începe dezvoltarea inimii fătului şi a sistemului osos.
Sarcina nu trebuie confundată cu vreo boală, femeia însărcinată, deşi mult mai sensibilă acum la factorii exteriori, nu necesită întreruperea oricărei activităţi.
Este interzisă ridicarea greutăţilor mari sau depunerea unui efort susţinut (mutat mobile, atletism, sporturi de performanţă, etc), în schimb este recomandată mişcarea şi efectuarea unor exerciţii fizice uşoare, pentru dobândirea şi menţinerea tonusului muscular necesar atât susţinerii sarcinii, cât şi recuperării mai uşoare după naştere. Medicii recomandă femeilor însărcinate prioritar mersul pe jos şi înotul.
Oboseala începe să fie resimţită şi acest lucru este perfect normal, gravida trebuie să se odihnească şi să doarmă suficient, atât cât îi cere organismul, pentru că sarcina şi schimbările fiziologice îi consumă o mare cantitate de energie.
Greţurile resimţite sunt o urmare a creşterii nivelului de estrogen din organism, precum şi a creşterii rapide a uterului. Acesta este un simptom normal şi nu e nevoie să vă îngrijoraţi. Tot acum este posibilă începerea creşterii în greutate, pentru că organismul reţine lichide.
Dacă aveţi animale de casă, în special pisici, este bine să luaţi în considerare că pe perioadă sarcinii să le lăsaţi în grija altcuiva, pentru a evita posibilitatea infectării cu toxoplasmoză.
În luna a treia fătul are deja membrele dezvoltate, cu tot cu unghii, acum încep să se formeze dinţii şi bătăile inimii pot fi auzite.
În luna a patra pot fi simţite primele mişcări ale fătului.
În luna a cincea fătul devine mai activ, întorcându-se de pe o parte pe alta şi uneori cu capul în jos. Fătul doarme şi se trezeşte la intervale regulate, se formează pleoapele şi ochii se deschid.
Începând din luna a şaptea, fătul se mişcă mai mult, se întinde şi loveşte, începe să-şi sugă degetul, răspunde la variaţiile de lumină şi sunet. Naşterea în luna a şaptea oferă şanse destul de mari de supravieţuire fătului, el cântărind acum aproximativ 1,3-1,4 kg.
În luna a opta, se disting clar prin burtica mamei forma unui cot, sau a unei tălpi. Oasele capului sunt încă moi şi flexibile, pentru ca fătul să poată trece mai uşor prin canalul de naştere. Plămânii nu sunt încă complet dezvoltaţi, dar dacă survine naşterea acum, şansele de supavietuire sunt mari, fătul în mod normal cântărind peste 2 kg.
După 37 de săptămâni, se consideră că sarcina a ajuns la termen, vârsta optimă pentru naştere fiind de 40 de săptămâni. La această vârstă, plămânii copilului sunt complet dezvoltaţi şi capabili să funcţioneze singuri, el fiind pregătit să părăsească mediul intrauterin. În această perioadă copilul ia în greutate aprox 100-200 grame pe săptămână, de asemenea se deplasează în poziţia premergătoare declanşării naşterii, cu capul în jos şi se sprijină în partea de jos a pelvisului mamei. În acest moment este contraindicat orice efort din partea mamei, riscul de declanşare a naşterii fiind iminent.
Aproximativ din luna a şaptea, în special dacă sarcină a avut complicaţii, sau pentru o sarcină fără probleme, din luna a opta, este indicat ca gravida să aibă pregătit bagajul pentru maternitate.
Analize medicale de efectuat pe parcursul sarcinii
La începutul sarcinii medicul vă recomandă un set de analize uzuale, pentru a determina starea organismului mamei, dacă corpul ei este sănătos şi pregătit să susţină sarcina, sau pentru a descoperi cum anume să suplimenteze regimul mamei cu elementele necesare sarcinii.
În general, vorbim de analize precum: hemoleucograma (calitatea sângelui), apoi indicatori pentru activitatea ficatului şi rinichilor (transaminaze, glicemie, uree, creatinita, colesterol, trigliceride), nivelul de calciu din organism (esenţial pentru dezvoltarea sistemului osos al fătului şi pentru ca mama să nu sufere decalcifieri în timpul sarcinii), sumar de urină şi urocultură pentru a detecta calitatea urinei şi posibila prezenţa a germenilor sau a unor infecţii urinare, detectarea cărora va necesita tratament imediat sub supravegherea medicului, pentru a nu transmite infecţii fătului.
Este necesară investigarea Rh-ului mamei şi chiar al tatălui, dacă aceste sunt diferite, mama va trebui să facă un vaccin, pentru ca organismul ei să nu respingă sarcina.
Urmează testele pentru depistarea infecţiilor materne, precum hepatita B şi C, HIV, toxoplasmoza, sifilis, rubeola, citomegalovirus, listeria. Prezenţa unor asemenea infecţii în timpul sarcinii poate determina avortul spontan sau necesitatea avortului terapeutic, şi mai ales pot influenţa dezvoltarea normală a fătului, putând da malformaţii congenitale sau infectarea bebeluşului după naştere, etc.
Ginecologul va afectua testul Papanicolau, pentru depistarea eventualelor modificări la nivelul cervixului.
Pe tot parcursul sarcinii, încă de la detecţie şi până în ultima lună, ginecologul va efectua ecoografii, la intervale de 3-5 săptămâni, pentru a urmări evoluţia fătului.
O parte din analizele specifice perioadei de graviditate sunt decontate de casele de asigurări şi se pot efectua gratuit cu o trimitere de la medicul de familie sau medicul specialist.
Dr. Gheorghiţă Anda, medic specialist ginecologie, Medcenter Iaşi
Comenteză pe Facebook