Ghidul terapiilor alternative la modă în România

terapii alternative

Din cele mai vechi timpuri se cunoaște de existența practicilor medicale. Încă din timpul comunei primitive există mărturii ale unor acte terapeutice. E greu de precizat dacă acestea reprezentau acte rituale sau practici terapeutice, dar clar că la începuturile sale, timp îndelungat, „vindecătorul” sau ,,vraciul” cumula funcția de medic și de chirurg. Unele afecțiuni ale organelor exterioare – o fractură, extracția unui dinte, etc. – puteau fi tratate cu ajutorul unor instrumente. Afecțiunile organelor interne, dominate îndeosebi de durere, încercau să fie vindecate prin diverse ritualuri sau remedii găsite în lumea animală, vegetală, printre minerale.

Astfel, în primele patru secole ale mileniului I î.e.n. medicina însemna vindecare prin diverse practici și credințe, perioada respectivă fiind dominată de așa-numita ,,Școala practicienilor”. Actele de vindecare se făceau fără ca oamenii să aibă cunoștințe despre structura anatomică a organismului uman și despre fiziologia acestuia. O largă răspândire aveau în întreg mileniul I principiile mesopotamiene și indiene privind elementele constitutive ale Universului cosmic: apa, aerul și focul, acestea reproducându-se sub forma ideilor morale în universul uman.

A urmat ,,Doctrina orfică” care a căutat să lege problemele de sănătate prin dualismul suflet-corp, atribuind sufletului păcatul desăvârșit direct care duce inevitabil la boală. Următoarea a fost ,,Școala pneumatică” care a găsit ca element de legătură al bolii principiul Pneuma, pe care oamenii îl iau din aerul respirat și care unește într-un tot diferitele elemente constitutive ale corpului uman până la moarte. În acest domeniu, grecii au fost puternic influențați de către indieni.  În întreaga epocă prehipocratiană, pe lângă medicina practicienilor și cea orfo-pneumatică a existat și medicina vrăjitorilor, medicina templelor, a diferitelor ritualuri, a diverselor incantații și cea a oracolelor.

Odată cu modificările care au survenit în structura societății și cu evoluția mo­dului de a gândi și a acționa al oamenilor, au loc schimbări importante care vor influența medicina. Astfel, în codul lui Hammurabi se vorbește despre ,,omul cu cuțitul de bronz” – chirurgul, chemat să vindece ochiul bolnav. În aceasta epocă se detașează cele trei mari centre ale științei și practicii me­dicale din Grecia antică: Kos, Rodos și Knidos.

Totuși, medicina a fost repusă în drepturi de Hipocrat (460 – 377 î.e.n). Această știință a evoluat, multe dintre bolile altadată incurabile azi putând fi eradicate, fie tratate cu ușurintă. Totuși, în paralel cu medicina propriu-zisă care a început să se dezvolte ca știință, au continuat să se practice și vechile ritualuri de vindecare. Unele ramuri s-au dezvoltat separat, pe când altele au păstrat puternice influențe încă de pe vremea vechilor vraci.

Deși suntem în secolul XXI și medicina a evoluat mult, există și astăzi boli care nu se vindecă, dar necesită o perioadă îndelungată și grea de tratament. În aceste condiții o parte din populația globului încă apelează la Terapii alternative de tratament. Deși sunt dezagreate de unii, pe alții îi încântă și aici mă refer mai ales la persoane sensibile psihic, care caută liniștea și echilibrul (aceștia apelează la yoga, Reiki, etc).

Există mai multe tipuri de terapii alternative: terapii naturiste, terapii prin atingere sau terapii prin mișcare. DoctoriAS vă spune care sunt terapiile alternative cele mai cunoscute, ce sunt acestea și ce maladii pot trata. În dosarul ,,terapii alternative” pus la dispoziție de noi veți găsi un ghid complet al acestora, beneficiile, dar și criticile aduse metodelor respective de tratament.

CITEŞTE ŞI:

 

[], [], [], []

Distribuie articolul

BestKids.ro

Comenteză pe Facebook

Postează un comentariu