Ce rol important joacă simțul mirosului în autism?

Lipsa interacțiunii sociale servește drept unul dintre principalele criterii de diagnosticare a autismului. Acest lucru este adesea explicat de o incapacitate de a citi semnalele faciale care servesc drept limbaj nerostit între oamenii neurotipici. Dar există un alt limbaj secret: mirosul.

Oamenii de știință au raportat, ieri, în Nature Neuroscience că voluntarii din spectrul autistic reacționează diferit față de indicii expuși de mirosuri. De fapt, ei reacționează exact opus „mirosului de frică” recoltat din transpirație, așa cum unei substanțe chimice i se asociză  în mod normal  un efect calmant.

Echipa de oameni de știință de la Institutul Weizmann a început prin a expune participanții de control (nu pe spectrul austismului) si participanti la varful spectrului autismului (ceea ce medicii obisnuiau și multi oameni incă fac referire la Asperger) la diferite mirosuri, și a demonstrat că voluntarii sindromului Asperger pot detecta mirosurile, precum și voluntarii de control.

Apoi s-au mutat la testarea reacțiilor voluntarilor atunci când semnalele de miros de comunicare au fost trimise în timpul unei situații tipice de interacțiune. Subiecții de test au mirosit fie transpirația unui parașutist, fie transpirația aceleiași persoane luate atunci când acestea pur și simplu făceau exerciții fizice (transpirația fără frică).

Iată de unde devine interesant

Oamenii de știință au măsurat reacțiile psihice ale subiecților de test, de exemplu prin măsurarea conductivității pielii. Ei au găsit răspunsul așteptat atunci când subiecții de control au fost expuși mirosului de frică: propriul lor răspuns de frică a crescut. Dar bărbații cu Asperger au reacționat în sens contrar: răspunsul la frică a crescut în cazul mirosului normal de transpirație și a scăzut când mirosul folosit a fost mirosul de frică.

Ei au confirmat această reacție inversă în experimente cu manechine. Manechinele au dat participanților sarcini care ar indica nivelul de încredere, care în mod normal scade când oamenii simt frica în aer. Din nou, au primit răspunsul așteptat în grupul de control, dar comportamentul în grupul de sindrom Asperger a indicat că nivelurile de încredere au crescut în cazurile în care mirosul de frică era în uz.

Într-un set final de experimente, cercetătorii au expus subiecții la o substanță chimică care, de obicei, este calmantă, în același timp fiind bombardați cu zgomote puternice și bruște. Măsurarea răspunsului intermitent a sugerat că voluntarii de control sunt calmați de substanța chimică calmantă, în timp ce grupul autist a clipit mai mult în prezența a ceea ce ar fi trebuit să fie un semnal calmant decât au clipit în absența chimicului calmant.

În rezumat, cercetătorii au stabilit că voluntarii din spectrul autismului reacționează exact în opoziție cu modul în care oamenii neurotipici percep ambele mirosuri stimulatoare și calmante, și că aceasta diferență nu provine dintr-o diferență în abilitatea de a recunoaște prezența mirosurilor.

Cum este important acest lucru?

Această cercetare are două contribuții potențial semnificative. În primul rând, reacția psihică care poate fi testată poate servi ca un instrument util de diagnosticare în acest sindrom notoriu pentru dificultatea cu care este descris.

Dar, mai important, această cercetare poate fi combinată cu alte studii care indică faptul că există celule asemănătoare cu receptorii de miros din nasul nostru pe tot corpul. Această cercetare va duce la studii care încearcă să afle dacă semnalele confuze din celulele receptorilor de miros ar putea fi un factor care provoacă autismul. Sau, invers, factorii de mediu sau poluarea ar putea afecta negativ receptorii mirosului în fătul în curs de dezvoltare și ar duce la tulburări de dezvoltare? O mai bună înțelegere a ceea ce cauzează autismul și ceea ce nu ne va aduce mai aproape de un leac pentru autism (o căutare discutabilă pentru cei aflați în zona intensă a spectrului, dar cu siguranta un obiectiv pentru imbunatatirea opțiunilor de tratament în orice caz).

Așa cum se întâmplă adesea, acest studiu pare să se fi concentrat doar pe subiecții de gen masculin. Având în vedere prezentarea foarte diferită a tulburărilor din spectrul autismului la femei, se pare că și o urmărire care să evaluează sexul opus pare a fi pusă la cale.

 Sursa: www.treehugger.com