Intoleranţa la gluten. Ce să mâncăm şi ce nu ca să fim în siguranţă

Cu toţii am auzit despre intoleranţa la gluten. Oficial, afecţiunea se numeşte ”boală celiacă” şi este un  sindrom de malabsorbţie asociat unei atrofii totale sau parţiale a mucoasei intestinale, determinată de ingerarea unor cantităţi chiar şi neînsemnate de gluten la o persoana susceptibilă genetic. Glutenul este o substanţă proteică prezentă în anumite cereale precum grâu, orz, ovăz, secară.

Primele simptome apar cel mai adesea între vârsta de 6 luni şi 2 ani, după un interval variabil de la introducerea făinoaselor (glutenului ) în alimentaţie, şi se încadrează în afecţiunea celiac atipică.

Cum recunoaştem intoleranţa la gluten

Simptomele în cazul existenţei unei astfel de afecţiuni sunt:

• anorexie sau apetit capricios
• diaree cronică de tip steatoree
• scaune moi, păstoase,omogene, abundente (disproporţionate faţă de ingestia de alimente)
• curba ponderală (creşterea în greutate) este stagnantă sau descendentă
• ţesutul celular subcutanat este diminuat
• masele musculare se “topesc”
• membrele sunt subţiri
• abdomenul este destins de volum
• tegumentele sunt uscate, palide, firul de păr este casant, decolorat.

Afecţiunea celiacă atipică se se poate manifesta mai târziu, în special prin simptome non-gastrointestinale, cum ar fi anemia, creşteri ale transaminazelor hepatice, dar şi prin dureri abdominale recurente sau statură mică la copii de vârstă şcolară .

Diagnostic

Diagnosticarea bolii celiace se face pe baza anamnezei, examenului clinic , examenului serologic şi a biopsiei intestinale. Însă cea mai mare valoare în acordarea diagnosticului bolii o are examenul histopatologic. În cadrul diagnosticului serologic se cercetează anticorpii antitransglutaminaza din clasa IgA.

La fel de eficient este testul pentru anticorpii antiendomisium . Testul pentru anticorpii antigliadina din clasele Ig A si IgG este decisiv în special la copii mai mici de 3 ani.

Biopsia intestinală se efectuează în cazul în care testele serologice sunt pozitive. El se realizează prin recoltarea unei probe de ţesut din intestinul subtire prin intermediul endoscopiei, probă care ulterior este examinată microscopic. În cazul în care se evidenţiază atrofia mucoasei intestinale,  se poate pune diagnosticul definitiv de celiachie sau intoleranţă la gluten.

Cum se tratează intoleranţa la gluten

Singura terapie eficientă în cazul unei astfel de afecţiuni este excluderea glutenului din alimentaţie.

Sunt interzise:

• toate alimentele care conţin făina de grâu, orz, ovăz- biscuiţi, paste făinoase, griş, produse de cofetărie, patiserie.

Alimentele alternative sunt făina de porumb şi orezul, mămăliga fiind un aliment uşor acceptat. De asemenea, în ţara noastră se produce făină fără gluten. Pentru a fi uşor recunoscute,  produsele fara gluten poartă simbolul unui spic de grâu barat.

Vindecarea

După instituirea dietei de excludere a glutenului, ameliorarea stării de sănătate este spectaculoasă. După aproximativ 10 zile, starea generală se îmbunătăţeşte, apetitul reapare şi scaunele se normalizează.

Se reia creşterea ponderală, iar după 6-12 luni se recuprează greutatea , iar creşterea în înălţime se reia cu 2-3 luni mai târziu decât cea a greutăţii.

Leziunile de la nivelul mucoasei intestinale se vindecă după un interval mai lung, variabil de la câteva luni la câţiva ani. După 1-2 ani de dieta fără gluten se recomandă efectuarea unei a doua biopsii intestinale pentru a se confirma normalizarea mucoasei. Dacă se constată normalizarea acesteia, se recurge la testul de reîncărcare cu gluten. După reintroducerea acestuia în alimentaţie, se efectuează o a treia biopsie intestinală pentru evidenţierea unei eventuale recăderii histologice. Dacă se contată că mucoasa intestinală se menţine fără modificări, se consideră că a fost o intoleranţă tranzitorie la gluten.

Alimente sigure şi alimente interzise în cazul intoleranţei la gluten

Alimente sigure

• orez, porumb, hrişcă, mei, roscovă, susan, castane, cartofi, tapioca.
• toate tipurile de fructe naturale şi nuci
• toate tipurile de legume (crude sau preparate)
• iaurturi naturale, lapte, smântână, brânză
• toate tipurile de carne şi peşte, ouă
• băuturi carbogazoase- cola, suc de portocale, ceai, cafea, sucuri de fructe, băuturi alcoolice
• miere, zahăr
• toate uleiurile vegetale, margarină vegetală, unt, untură, oţet, condimente, drojdie, plante medicinale

Alimente interzise:

• grâu, orz, ovăz, cuşuş
• alimente ce au fost preparate cu pesmet sau făină
• iaurt cu cereale sau biscuiţi
• peşte congelat semipreparat (surimi sau specialităţi din homari)
• bere, cafea instant sau surogat de cafea care conţin orz sau malţ de orz, ciocolată cu cereale

Roxana Smădeanu, medic pediatru